Pipaindu-L pe Dumnezeu

Orice religie serioasa trebuie sa porneasca de aici: Dumnezeu e primul concept care trebuie studiat; apoi omul.

Studiul presupune manipularea informatiei existente despre un concept in scopul definirii acestuia. Manipularea informatiei reprezinta acumularea de informatie noua prin invatare (preluarea datelor brute din surse externe) si rationament (organizarea datelor brute prin procese inferentiale abstracte in scopul obtinerii de informatii noi si utile).
Analiza este procesul de descompunere a conceptului complex in concepte mai simple pentru a putea obtine o intelegere mai buna a sa. Sinteza este procesul care combina concepte simple pentru a obtine ceva nou.
Asadar, orice studiere rationala a unui concept presupune: a) acumularea de informatii referitoare la acel concept, b) analiza conceptului prin descompunerea acestuia in concepte mai simple, de o complexitate redusa si c) compunerea conceptelor simple prin sinteza pentru a obtine informatii noi despre conceptul complex studiat.

Problema in cauza: Dumnezeu!

Dumnezeu, ca si concept, este prea complex pentru om pentru fi inteles in totalitate (teorema lui Kurt Godel de incompletitudine demostreaza ca matematica, stiinta cea mai simpla si perfecta dintre toate, este prea complexa pentru a fi redusa la un set de axiome "simple" pe baza carora se pot explica toate conceptele matematice. Sunt unii cercetatori si filosofi care sustin prin analogie ca este imposibil pentru om sa defineasca o teorie completa care ar explica orice intr-un domeniu anume - fizica, filosofie, psihologie, etc.). Totusi, intr-un mod miraculos, este accesibil omului pentru studiu prin rationament; capacitatea de a relationa cu Dumnezeu ne "asigura" ca avem ceea ce ne trebuie pentru a-L intelege. De fapt, felul in care relationam cu el (conceptul Dumnezeu) sau, daca vreti, felul in care este definit el stabileste modul in care este studiat. Datorita complexitatii infinite a conceptului Dumnezeu se impune o definitie apriori in scopul stabilirii unei directii de studiu. Definitia aceasta initiala este axiomatica prin natura ei, imposibil de demostrat si subiectiva si, la modul ideal, ajustabila in timp. Astfel, pentru atei conceptul Dumnezeu este un studiu al unui concept filosofic fara o existenta reala; pentru crestini este studiul unei Persoane. Voi face din acest moment abstractie de cei care studiaza conceptul "Dumnezeu" considerand ca acesta nu are o existenta reala, si voi intelege studiul conceptului Dumnezeu ca fiind studiul Persoanei Lui Dumnezeu (deci definesc Dumnezeu ca pe o Persoana de o complexitate infinita).

Tinand cont de ipotezele stabilite (Dumnezeu este o Persoana) concluzionam ca Dumnezeu este studiat rational - conform definitiei studiului, prin prisma relatiei pe care o avem cu aceasta Persoana. Istoria - cea biblica si nu numai - demonstreaza din plin acest lucru. Pentru unii Dumnezeu este un batran bun si usor senil, pentru altii un Judecator Drept si de Temut, un Mantuitor, un Tata, etc. In acest sens, biblia prezinta un fapt extraordinar: Dumnezeu a fost numit de oamenii care L-au cunoscut in functie de felul in care au relationat cu El. Pentru Avraam El a fost "Dumnezeul cel atotputernic", pentru Agar "Dumnezeul care ma vede", pentru David "Dumnezeul ostirilor", pentru profeti "Dumnezeul Mantuirii Mele", pentru crestini "Dumnezeu Tatal Nostru". etc... Si acelasi lucru il facem si noi astazi.

Cand am inceput sa-L studiez pe Dumnezeu (unii ar putea obiecta la asocierea aceasta neobisnuita de cuvinte: studiu si Dumnezeu) am incercat sa iau "imaginile" separate pe care le avem despre El si sa le unesc intr-un singur concept la fel cum formezi un pepene din feliile in care a fost taiat. Am gasit ca El este Atotputernic, Vesnic, Atotstiutor, Drept, Necrutator, Milos, Plin de Dragoste, Gelos, Razbunator, Iertator, Constrans sa faca doar ce este bine, Bun, Inteligent (da!, Dumnezeu este extrem de inteligent), Intelept, etc. Intentionat nu am vrut sa omit ansamblul, sa nu ma dedic analizei doar a unor trasaturi ale Sale, convins ca prin intersectia sintetica a tuturor acestor caracteristici ale Lui Dumnezeu (studiate bineinteles in contextul in care sunt prezentate) exista un Adevar extraordinar despre Persoana Sa. Departe de a fi exhaustiva sau perfecta, concluzia mea a fost ca Dumnezeu este cea mai Echilibrata persoana existenta. In El trebuie sa existe un Echilibru perfect intre toate aceste trasaturi, dintre care multe sunt aparent contradictorii. El este Dragoste, dar in acelasi timp este Drept si pedepseste pe cel vrednic de pedeapsa, este Atotputernic dar totusi asteapta cu rabdare ca noi sa esuam de mii de ori pana invatam ceva, tocmai pentru ca ne respecta Libertatea; si exemplele ar putea continua.

Intelegandu-L pe El in acest fel am inceput sa studiez omul si relatia dintre cei doi, Om si Dumnezeu. Cineva mi-a atras atentia in mod special; L-am studiat mult, si o sa-L mai studiez mult; toata viata. Este Omul Isus Hristos.