Introducere

Am evitat destul de mult sa scriu un blog pe teme crestine, desi cei care ma cunosc indeaproape stiu ca nu evit niciodata o astfel de discutie. Sunt cativa ani de cand am inceput o calatorie, a carei destinatie este cunoasterea mea proprie, intr-un fel in care crestinismul penticostal - religia in care m-am nascut, nu a reusit niciodata sa o faca.

In nevoia unor raspunsuri am parasit "curtea" familiara si protectiva in care am crescut, aventurandu-ma in lumea de-afara, plin de curiozitate si teama deopotriva. Intrebari precum "Cine sunt?", "De ce exist?", "De ce exista ei?", "De ce eu sunt eu?", "De ce e lumea asa cum este?", "Ce e moartea?" m-au facut sa resping "determinismul" legalist la care a ajuns lumea crestina; frica transformarii intr-un angrenaj automatizat de 10 Legi mari si alte cateva sute, sau mii poate, mici (crestinul "de banca" al zilelor de adunare, individ fara creier sau inima cu un comportament profund somatico-reflexiv in fapte si cuvinte de sfintenie si smerenie neinteleasa) ma forta teribil sa plec. Si am plecat... in cautarea Adevarului.

Curajul sadit prin credinta ca "cel ce cauta, gaseste!" a alimentat curiozitatea si a biruit frica ce imi dadea tarcoale. M-am temut de exemplul Eclesiastului: sondarea frontierelor poate conduce la pierderea valorilor ce definesc echilibrul necesar vietii. Nimic nu "ucide" sufletul precum pseudo-stiinta ce alunga credinta si te transforma intr-un om "beyond salvage", ce tanjeste dupa credinta dar "stie", si doamne cat de mult rau face stiinta aceasta, ca nu are in ce crede. Extrema cealalta este tipologia omului invatat, plin de "intelepciune", un angrenaj sceptic si ateist automatizat prin 18 Legi de baza ale universului si alte sute, mii sau mai multe, de teorii si supozitii ("filosofii" zilelor moderne care explica ce legatura are fizica atomului sau chimia carbonului cu existenta umana, disecand spiritul uman precum o carcasa de porc si explicand destinul omenirii dupa aspectul organelor interne).

Astfel dar am evitat sa scriu un blog pe teme crestine pentru ca nu am putut separa rezultatele, de modul in care le-am obtinut. Adevarul poate sa nu insemne nimic pentru cei dezinteresati de El, pentru ca da, Adevarul ii gaseste doar pe acei care Il cauta. Am lasat, uneori, impresiile acestor cautari; ele nu sunt cautarile unui crestin, pentru care totul exista bine definit, dar din lipsa de rugaciune nu functioneaza cum trebuie, si nici ale unui ateu, pentru care nimic nu e prea bine definit ci e aleatoriu, o statistica directionata a intamplatorului. Sunt cautarile unui Om.

Sunt aproape 5 ani de atunci... si ma intorc cu pofta spre Biblie. Daca e ceva ce nu am pierdut niciodata in acest timp de cautari, este Dumnezeu. In urma cu o luna, in timpul unor meditatii am avut o "lupta" cu Dumnezeu. Pentru prima data am avut curajul sa ii spun: "Doamne, eu nu ma mai intorc acolo, nu pot sa fiu un astfel de crestin!". Am invatat atunci ca intr-o lupta cu Dumnezeu, desi pierzi, castigi intotdeauna; o lupta cu Dumnezeu e o lupta cu tine insuti din care tu intotdeauna iesi altfel. E o lupta dupa care tu esti altul si Dumenzeu e altul pentru tine.

Te avertizez asadar ca ceea ce vei citi aici nu sunt parerile unui crestin. Sunt parerile unui om. Un om in cautarea Adevarului.